Rețelele de socializare și problemele lor legate de păstrarea și partajarea datelor ne determină să ne gândim la securitatea online și în special la informațiile pe care părinții le publică despre copii lor.
În 2018 albumele foto private a peste 6,8 milioane de utilizatori de Facebook au fost făcute publice de către hackeri, dar problemele de securitate ale rețelei de socializare nu s-au oprit aici, la începutul anului 2019 datele personale a peste 419 milioane de utilizatori au fost expuse online iar în septembrie 2019 informații personale a peste 267 milioane de utilizatori au fost furate.
Părinții sunt primii vinovați de încălcarea dreptului la intimitate a copiilor lor, lăsând în urmă o amprentă digitală potențial dăunătoare mult înainte de vârstă la care copiii ar putea să își dea consimțământul. Acum imaginea publică a unui copil începe înainte de a se naște, cu fotografii ale ecografiilor și anunțuri ale datei estimate a nașterii postate pe rețelele de socializare. Tehnologia, împreună cu comportamentul utilizatorilor expun din ce în ce mai mult copiii la furtul de identitate, umilință, diferite violări ale intimității, discriminări și pot crea în viitor copiilor probleme de dezvoltare, autonomie și consimțământ.
Un studiu făcut în UK de Children's Commissioner a estimat că părinții au publicat aproximativ 1300 de fotografii cu copiii lor până la vârsta de 13 ani (ceea ce ni se pare chiar o estimare conservatoare pentru cei care avem printre prieteni proaspeți părinți). Gândește-te câte oportunități au străinii (sau prieteni care ulterior devin dușmani) să obțină poze (sau stories, care credem că sunt efemere, dar care pot dura o viață pentru cineva care le înregistrează sau le face un print-screen) și în ce situații vulnerabile sau potențial rușinoase îți poți pune copilul. Conform unui alt studiu făcut de Barclays până în 2030 "sharenting" va fi vinovat de 2/3 din furturile de identitate.
Ca urmare a acestor riscuri susținătorii drepturilor copiilor încearcă să îi educe pe părinți să se gândească înainte de a posta online informații (inclusiv fotografii) despre copii lor luând în considerare conflictul dintre libertatea părinților de a posta și dreptul copilului la intimitate.
Într-o analiză făcută de Universitatea din Florida se pun în balanță: efectele impunerii tăcerii pentru părinți și drepturile copiilor. Cercetătorii au concluzionat că e important să dăm copiilor dreptul de a spune "nu" la dorința părinților de a posta despre ei (inclusiv poze, citate și descrieri ale realizărilor sau provocărilor lor). Pe la vârsta de 4 ani copii încep să aibă personalitate și este momentul în care ei au nevoie să fie auziți și înțeleși. Părinții care postează regulat trebuie să vorbească cu copii lor despre internet și rețelele de socializare și ar trebui să îi întrebe pe aceștia dacă vor ca prietenii sau familia să afle despre subiectele care doresc să le posteze.
Bineînțeles că rețelele de socializare pot fi o sursă de suport al părinților și o modalitate de comunicare cu familia aflată la distanță deci, nimeni nu îi sfătuiește pe părinți să nu posteze nimic despre copii lor. De fapt li se sugerează să se gândească mai bine înainte de a posta, să elimine anumite informații inutile (cum ar fi geotagging) și sa vorbească cu copii încă de la 3-4 ani despre ce se postează despre ei.
Copilul care crește cu simțul intimității și cu părinți care îl susțin și îl controlează mai puțin se descurcă mai bine în viață. Studiile au arătat că acești copii sunt mai fericiți și au o viață mai satisfăcută decât adulții care au avut ca și copii mai puțină autonomie. Copiii trebuie să fie lăsați să își creeze propria identitate și propria imagine publică și privată pentru a prospera ca tineri și adulți. Copii care cresc în lumea post-privacy, fără nici un fel de limite atunci când vine vorba de datele lor personale, pot presupune că nu au nici un drept să își păstreze informațiile private.
Trebuie să nu ne mai gândim la ce înseamnă pentru viața copiilor acum ce postam, ci la ce impact va avea asupra vieții lor viitoare ca adulți. Nu știm care vor fi pe viitor consecințele acestor informații despre copii noștri. Este o concepție greșită că mai multe informații înseamnă mai multă siguranță. Ideea de a fi monitorizat interferă cu dezvoltarea copiilor, cei care știu că sunt monitorizați au o percepție alterată despre propria persoană și sunt mai puțin înclinați să experimenteze și să învețe singuri ce e bine și ce e rău. Și ce îi învață monitorizarea permanentă despre libertate și independență? Îi va face să accepte mai ușor sa fie supravegheați la locul de muncă ? Vor învăța valoarea intimității ?
Nu e bine nici să fii speriată de aceste informații sau să te rupi complet de lumea online, cel mai bun lucru pe care poți să îl faci este să te gândești mai bine înainte de a publica informații despre copilul tău.
ARTICOLE SIMILARE
